Baziaș - Mănăstirea Ortodoxă Sârbă

Baziaș, jud. Caraș-Severin
Coordonate GPS: 44 48 58.11 N 21 23 23.84 E

Acces: șoseaua 57A, ce leagă localitățile Pojejena de Socol, paralelă cu Dunărea.

Hram: Înălțarea Domnului.
Tradiția locului leagă numele mănăstirii şi al înfiinţării ei de numele primului arhiepiscop al sârbilor, Sf. Sava Nemanici. Unii istorici atribuie întemeierea mănăstirii Sfântului Sava, care ar fi ridicat-o în anul 1225, alți istorici fixează întemeierea acesteia undeva în secolele XIV-XV, fără a exclude posibilitatea ca lăcașul monastic să fie mai vechi de această datare. Cea mai mare parte a istoricilor moderni acceptă însă fără rezerve ideea că
mănăstirile Baziaş, Zlatiţa şi Cusici au fost ridicate de despoţii sârbi, cel mai des invocat fiind despotul sârb Iovan Brancovici (1462-1502) fiul despotului Stefan (1420-1476).
În decursul timpului, mănăstirea a fost de mai multe ori distrusă, însă de tot de atâtea ori refăcută. În 1955, dată cu moartea ieromonahului Kiril Seculici s-a stins şi viaţa monahală în mănăstirea Baziaş.
Abia din 1980, prin grija credincioșilor din zonă, încep reparații consistente, mănăstirea redevenind funcțională.
Anual, de sărbătoarea Schimbării la Față (după calendarul iulian), Uniune Sârbilor din România organizează în fața mănăstirii cea mai mare manifestare literară din lume a diasporei sârbe.