Timişoara – Opera Naţională Română

Timişoara, jud. Timiş
Str. Alba Iulia nr. 2, Str. Mărăşeşti nr. 2
Coordonate GPS: 45 45 14.515 N, 21 13 33.200 E

Acces: Tramvai: 1, 2, 4, 5, 6 - staţia Libertăţii; Firobuse: 11, 14, 18 - staţia Piaţa Regina Maria, 19 – staţia I. C. Brătianu; Autobuze: 33, Expres 3, Expres 33 – staţia Catedrala Mitropolitană

Cunoscut şi ca Palatul Culturii, edificiul a fost construit în perioada 1871-1875, după planurile arhitecţilor vienezi Fellner şi Helmer. Aceştia au mai proiectat și alte teatre situate atât în ţară (Cluj, Iaşi, Oradea) cât și peste hotare (Budapesta, Viena, Szeged, Sofia, Odessa etc.). Stilul arhitectural iniţial a fost eclectic istoricist, autorii afirmând că au utilizat, totodată, şi elemente specifice renaşterii italiene târzii, curent care caracteriza arhitectura eclectică specifică secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, clădirea a fost distrusă de două incendii, unul în anul 1880 şi un altul în 1920. Dacă în urma primului incendiu monumentul este reconstruit în doi ani, păstrând acelaşi stil şi anume renaissance, după cel de-al doilea incendiu restaurarea interioară şi exterioară, începută în 1923, durează aproximativ 13 ani. Renovarea interioară, din perioada 1923-1928, modifică arhitectura iniţială, fiind ales stilul neoromânesc. Arhitectul Duiliu Marcu modifică fundamental faţada clădirii, în perioada 1934-1936, adoptând un stil modern, care reprezintă un arc uriaş ce pare să imite Arcul de Triumf din București.
Un element de unicitate îl reprezintă faptul că la Opera Națională din Timișoara, într-un cadru multicultural de excepție, îşi desfăşoară activitatea patru instituţii de artă: Opera Naţională Română, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”.